joi, 25 februarie 2016

El


Da. .era el. Stătea încă înțepenit și parcă se simțea urmărit. .
cu ochii verzi ,mari și grei,secat de privirile mele sarcastice,
de un secol numai culoare ! Ochii lui erau oglinda ochilor mei pentru
că ne adăpostea aceeași nuanță de liniște seculară . .
și mișcările imobile îi conturau corpul înalt și tînăr care
mă făcea de altfel să-l sorb din oase,să-l rănesc,să-l sărut,să-l uit. .să-l vreau în întreaga existență mereu lîngă mine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu