Dorul

Tu încă ești acolo . .
pe prispa dorului
pe cerul cel de ploaie,
pe cerul cel de apă 
chemându-mă la râul 
de vorbe însetate
să îmi săruți și ochii 
și urma desenată.

Tu mai rămâi acolo
când voi veni prin lanuri
ce-or arde în tăcere,
și-n viscole sculptate.
să zbori ca fluturele galben
și să trăim o zi ca el 
pe-o foaie . .
să plângă stele pentru noi
și să dansăm în ploaie.

Măi,dorule nebun ,
mirosul tău de poamă verde
de ploaie arsă
de toamnă și de iarnă 
tu inimă nu ai,
nu ai nici stradă
prea tânăr ești
să ai casă de lut 
pustiu e ochiul tău și mut. .
și prea bătrân să-ț faci sicriu 
din dorul meu născut
și un mormânt la casa ta straină.