𝒪𝒸𝑒𝒶𝓃𝓊𝓁 𝒹𝑒 𝒾𝓊𝒷𝒾𝓇𝑒

𝒪𝒸𝒽𝒾 𝒾𝓃 𝑜𝒸𝒽𝒾 𝒢𝑒𝓃𝑒 𝓅𝑒 𝑔𝑒𝓃𝑒 𝑀𝒾𝓃𝓉𝑒𝒶 𝑒𝒾 𝑔𝑜𝒶𝓁ă - 𝓃𝑜𝒸𝓉𝓊𝓇𝓃ă 𝒟𝑜𝒶𝓇 𝐸𝓁 ș𝒾 𝐸𝒶 𝒟𝒶𝓃𝓈𝒶𝓊 𝓈𝓊𝒷 𝓁𝓊𝓃ă.

𝐵𝓊𝓏𝑒 𝓅𝑒 𝒷𝓊𝓏𝑒 𝒞𝓊 𝑔𝓊𝓈𝓉 𝒹𝑒 𝒹𝑜𝓇 Ș𝒾 𝑜 𝒶𝓇𝑜𝓂𝒶 𝒹𝑒 𝒻𝑒𝓂𝑒𝒾𝑒 𝒜𝓁𝓊𝓃𝑒𝒸𝒶 𝓅𝑒 𝓉𝓇𝓊𝓅𝓊𝓁 𝒶𝓁𝒷 ș𝒾 𝑔𝑜𝓁.

𝐹𝓁𝓊𝓉𝓊𝓇𝒾𝒾 𝑒𝒾 𝒶𝓋𝑒𝒶𝓊 𝒶𝓇𝒾𝓅𝒾 𝓇ă𝓃𝒾𝓉𝑒 𝐹𝒾𝓇𝒶𝓋𝒾 𝒸𝒶 𝒻𝓁𝑜𝒶𝓇𝑒𝒶 𝒸𝑒𝒶 𝒹𝑒 𝒷𝒶𝓁𝓈𝒶𝓂𝒾𝓃ă 𝒱𝑜𝓇 𝓂𝒶𝒾 𝓏𝒷𝓊𝓇𝒶 𝒹𝑒-𝒶𝒸𝓊𝓂 î𝓃𝒸𝑜𝓁𝑜 𝐼𝓃 𝓉𝓇𝑒𝒾𝓈𝓅𝓇𝑒𝓏𝑒𝒸𝑒 𝓂𝒾𝓁𝒾𝑜𝒶𝓃𝑒 𝒶𝓃𝒾 𝓁𝓊𝓂𝒾𝓃𝒶 .



𝐸𝓁 𝑜 𝓁𝓊𝒶 𝒹𝑒 𝓂â𝓃𝒶 𝒫𝑒 𝒶𝓅𝑒-𝒶𝒹â𝓃𝒸𝒾 𝒩𝑒𝒷𝓊𝓃𝒾 ș𝒾 𝑔𝑜𝒾 𝐼𝓃 𝓇𝒾𝓉𝓂 𝒹𝑒 𝓋𝒶𝓁𝓈 𝒟𝒶𝓃𝓈𝒶𝓊 𝓈𝓊𝒷 𝓅𝓁𝑜𝒾 . -“ 𝐸 𝓅𝓇𝑒𝒶 𝓉â𝓇𝓏𝒾𝓊 𝓈𝒶 𝓅𝓁𝑒𝒸𝒾 ,𝓈𝓉𝒾𝒾 𝒷𝒾𝓃𝑒 “ 𝒩𝓊 𝓅𝑜𝓉 𝓈𝒶 𝓂𝒶 𝑜𝓅𝓇𝑒𝓈𝒸 𝒹𝒾𝓃 𝒹𝒶𝓃𝓈 𝐸𝒶 𝒾𝒾 𝓈𝓅𝓊𝓃𝑒𝒶 𝒾𝓃 ș𝑜𝒶𝓅𝓉ă 𝒟𝒶𝓃𝓈ă𝓂 𝒶𝓉â𝓉 𝒹𝑒 𝒷𝒾𝓃𝑒 . 𝒞𝓊 𝓂𝒾𝓃𝑒 𝓃-𝑜 𝓈𝒶 𝓉𝑒 î𝓃𝑒𝒸𝒾 𝒱𝑜𝓂 𝓈𝓉𝒶 𝒸𝒶 𝒩𝓊𝒻ă𝓇𝓊𝓁 𝓅𝑒 𝒶𝓅ă.

Ș𝒾 𝓅𝓁𝑜𝒶𝒾𝒶-𝒾 𝒸𝓊𝓅𝓇𝒾𝓃𝒹𝑒𝒶 î𝓃 𝓈𝑜𝓂𝓃 𝒞â𝓃𝒹 𝒶𝒹𝑜𝓇𝓂𝑒𝒶𝓊 𝒸𝒶 𝒹𝑜𝒾 𝒸𝑜𝓅𝒾𝒾 𝓇â𝓏â𝓃𝒹 Î𝓃 𝓃𝑒ș𝓉𝒾𝒾𝓇𝑒 𝐼𝒶𝓇 𝑒𝓁 𝑜 î𝓃𝓉𝓇𝑒𝒷𝒶 𝓅𝓁â𝓃𝑔â𝓃𝒹 : -𝒞â𝓃𝒹 𝒶𝓅𝑒𝓁𝑒 𝓈𝓊𝒷 𝓉ă𝓁𝓅𝒾 𝓃𝑒 𝓋𝑜𝓇 𝓈𝑒𝒸𝒶 , 𝒱𝑜𝓂 î𝓂𝓅𝒶𝓇ț𝒾 𝓁𝒶 𝒹𝑜𝒾 𝑜𝒸𝑒𝒶𝓃𝓊𝓁 𝒹𝑒 𝒾𝓊𝒷𝒾𝓇𝑒 ?

Eclipsa de inima

Era o ultimă îmbrățișare 

Și- ultimul “vorbim curând “

Nici îngerii nu și-au cerut iertate  

Când dragostea mi-a fost livrata 

La pachet . 

Iubeam sa te respir cu ochi de cer

Cum vântul șuieră prin păpădie 

Ca noi nu  mai exista nici nu sper 

Iubirea nu se poate scrie .

E ultima eclipsă a inimii 

Iar timpul le va fi antidot 

Și-n ultima suflare-a vieții 

Ne vom trezi la ultimul sunet 

De clopot . .

Intr-o poveste noua . 

𝑶𝒅𝒂𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒄𝒆𝒓

𝑳â𝒏𝒈ă 𝒐𝒅𝒂𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒄𝒆𝒓 𝑫𝒐𝒓𝒎 𝒂𝒎𝒆ț𝒊𝒕ă 𝒅𝒆 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 Ș𝒊-𝒖𝒏 𝒄𝒍𝒐𝒑𝒐𝒕𝒆 𝒔𝒖𝒂𝒗 𝒅𝒆 𝒂𝒆𝒓 𝑺𝒆-𝒂ș𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆 -𝒏 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍 𝒔𝒕𝒊𝒏𝒈𝒉𝒆𝒓 .

𝑻𝒆-𝒂ș𝒕𝒆𝒑𝒕 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒃𝒖𝒄𝒉𝒆𝒕 𝒅𝒆 𝒍𝒂𝒄𝒓𝒊𝒎𝒊 𝑷𝒆-𝒂𝒓𝒊𝒑𝒊 𝒅𝒆 𝒄â𝒏𝒕,𝒔ă-ț𝒊 𝒛𝒊𝒄 𝒄â𝒕 𝒎𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒐𝒓 𝑷𝒓𝒖𝒏𝒄𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒔𝒇âș𝒊𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒑𝒂𝒕𝒊𝒎𝒊 𝑪𝒆 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖𝒕 𝒂𝒄𝒖𝒎 𝑪â𝒏𝒅 𝒏𝒖 𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒖ș𝒐𝒓 .

𝑴𝒊 -𝒂𝒎 𝒇𝒓â𝒏𝒕 𝒂𝒃𝒊𝒔𝒖𝒍 𝒊𝒏 𝒇𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒊 𝑫𝒂𝒓 𝑳𝒆-𝒂𝒊 𝒍𝒊𝒑𝒊𝒕 𝒄𝒖 𝒎𝒊𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒔𝒐𝒂𝒓𝒆 𝑨𝒃𝒔𝒆𝒏ț𝒂 𝒕𝒂 𝒎-𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒋𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒊 𝑫𝒆ș𝒊 Îț𝒊 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒑𝒆-𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒑ă𝒎â𝒏𝒕 𝒅𝒆-𝒂 𝒑𝒖𝒓𝒖𝒓𝒊 𝑰𝒎𝒑𝒆𝒕𝒖𝒐𝒂𝒔𝒂 𝒕𝒂 𝒎𝒊𝒓𝒆𝒂𝒔𝒎ă 𝒅𝒆 𝒄𝒂𝒏𝒅𝒐𝒂𝒓𝒆 Ș𝒊-𝒏 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 î𝒏𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒓𝒊 .