sâmbătă, 20 februarie 2016

Floarea alba


                                                 
                                                     Mi-e dor de tine ,mamă!                                                  

de tine mamă
dor imi este. .
si s-au uscat și ochii
cum se usca și mâna ta
în toamnă
cum se usucă spicu-n poezie
ca spicul din copilărie .
mi-e dor de tine,mamă
de pielea ta,mi-e dor
ce mirosea a iasomnie
și-a dulce de izvor.
miroase-a el și parcă
e și mai răcoare.
de pijamaua ta cu flori
de diminețile-n lentoare
de-mbrățișarea de bumbac 
mi-e dor 
și-atât ma doare 
mamă.
Mi-e dor de vaza plina cu lalele 
ce-nmiresma pereții casei noastre albe
și de aroma existenței tale
și de luminile invoalbe
mi-e dor de tine, mamă
de romanița zâmbitoare 
ce o găseam în părul tău 
și-n așternuturi de mătase
și-n ochii tăi cu soare
de frumusețea și feminitatea ta 
de floarea albă
din colțul gurii calde
de sânii tăi,petale ude 
ce îmi țineau de cald în suflet
și-n colțul feței nude
mi-e dor de tine,mamă!



2 comentarii: