𝒪𝒸𝑒𝒶𝓃𝓊𝓁 𝒹𝑒 𝒾𝓊𝒷𝒾𝓇𝑒

𝒪𝒸𝒽𝒾 𝒾𝓃 𝑜𝒸𝒽𝒾 𝒢𝑒𝓃𝑒 𝓅𝑒 𝑔𝑒𝓃𝑒 𝑀𝒾𝓃𝓉𝑒𝒶 𝑒𝒾 𝑔𝑜𝒶𝓁ă - 𝓃𝑜𝒸𝓉𝓊𝓇𝓃ă 𝒟𝑜𝒶𝓇 𝐸𝓁 ș𝒾 𝐸𝒶 𝒟𝒶𝓃𝓈𝒶𝓊 𝓈𝓊𝒷 𝓁𝓊𝓃ă.

𝐵𝓊𝓏𝑒 𝓅𝑒 𝒷𝓊𝓏𝑒 𝒞𝓊 𝑔𝓊𝓈𝓉 𝒹𝑒 𝒹𝑜𝓇 Ș𝒾 𝑜 𝒶𝓇𝑜𝓂𝒶 𝒹𝑒 𝒻𝑒𝓂𝑒𝒾𝑒 𝒜𝓁𝓊𝓃𝑒𝒸𝒶 𝓅𝑒 𝓉𝓇𝓊𝓅𝓊𝓁 𝒶𝓁𝒷 ș𝒾 𝑔𝑜𝓁.

𝐹𝓁𝓊𝓉𝓊𝓇𝒾𝒾 𝑒𝒾 𝒶𝓋𝑒𝒶𝓊 𝒶𝓇𝒾𝓅𝒾 𝓇ă𝓃𝒾𝓉𝑒 𝐹𝒾𝓇𝒶𝓋𝒾 𝒸𝒶 𝒻𝓁𝑜𝒶𝓇𝑒𝒶 𝒸𝑒𝒶 𝒹𝑒 𝒷𝒶𝓁𝓈𝒶𝓂𝒾𝓃ă 𝒱𝑜𝓇 𝓂𝒶𝒾 𝓏𝒷𝓊𝓇𝒶 𝒹𝑒-𝒶𝒸𝓊𝓂 î𝓃𝒸𝑜𝓁𝑜 𝐼𝓃 𝓉𝓇𝑒𝒾𝓈𝓅𝓇𝑒𝓏𝑒𝒸𝑒 𝓂𝒾𝓁𝒾𝑜𝒶𝓃𝑒 𝒶𝓃𝒾 𝓁𝓊𝓂𝒾𝓃𝒶 .



𝐸𝓁 𝑜 𝓁𝓊𝒶 𝒹𝑒 𝓂â𝓃𝒶 𝒫𝑒 𝒶𝓅𝑒-𝒶𝒹â𝓃𝒸𝒾 𝒩𝑒𝒷𝓊𝓃𝒾 ș𝒾 𝑔𝑜𝒾 𝐼𝓃 𝓇𝒾𝓉𝓂 𝒹𝑒 𝓋𝒶𝓁𝓈 𝒟𝒶𝓃𝓈𝒶𝓊 𝓈𝓊𝒷 𝓅𝓁𝑜𝒾 . -“ 𝐸 𝓅𝓇𝑒𝒶 𝓉â𝓇𝓏𝒾𝓊 𝓈𝒶 𝓅𝓁𝑒𝒸𝒾 ,𝓈𝓉𝒾𝒾 𝒷𝒾𝓃𝑒 “ 𝒩𝓊 𝓅𝑜𝓉 𝓈𝒶 𝓂𝒶 𝑜𝓅𝓇𝑒𝓈𝒸 𝒹𝒾𝓃 𝒹𝒶𝓃𝓈 𝐸𝒶 𝒾𝒾 𝓈𝓅𝓊𝓃𝑒𝒶 𝒾𝓃 ș𝑜𝒶𝓅𝓉ă 𝒟𝒶𝓃𝓈ă𝓂 𝒶𝓉â𝓉 𝒹𝑒 𝒷𝒾𝓃𝑒 . 𝒞𝓊 𝓂𝒾𝓃𝑒 𝓃-𝑜 𝓈𝒶 𝓉𝑒 î𝓃𝑒𝒸𝒾 𝒱𝑜𝓂 𝓈𝓉𝒶 𝒸𝒶 𝒩𝓊𝒻ă𝓇𝓊𝓁 𝓅𝑒 𝒶𝓅ă.

Ș𝒾 𝓅𝓁𝑜𝒶𝒾𝒶-𝒾 𝒸𝓊𝓅𝓇𝒾𝓃𝒹𝑒𝒶 î𝓃 𝓈𝑜𝓂𝓃 𝒞â𝓃𝒹 𝒶𝒹𝑜𝓇𝓂𝑒𝒶𝓊 𝒸𝒶 𝒹𝑜𝒾 𝒸𝑜𝓅𝒾𝒾 𝓇â𝓏â𝓃𝒹 Î𝓃 𝓃𝑒ș𝓉𝒾𝒾𝓇𝑒 𝐼𝒶𝓇 𝑒𝓁 𝑜 î𝓃𝓉𝓇𝑒𝒷𝒶 𝓅𝓁â𝓃𝑔â𝓃𝒹 : -𝒞â𝓃𝒹 𝒶𝓅𝑒𝓁𝑒 𝓈𝓊𝒷 𝓉ă𝓁𝓅𝒾 𝓃𝑒 𝓋𝑜𝓇 𝓈𝑒𝒸𝒶 , 𝒱𝑜𝓂 î𝓂𝓅𝒶𝓇ț𝒾 𝓁𝒶 𝒹𝑜𝒾 𝑜𝒸𝑒𝒶𝓃𝓊𝓁 𝒹𝑒 𝒾𝓊𝒷𝒾𝓇𝑒 ?

Eclipsa de inima

Era o ultimă îmbrățișare 

Și- ultimul “vorbim curând “

Nici îngerii nu și-au cerut iertate  

Când dragostea mi-a fost livrata 

La pachet . 

Iubeam sa te respir cu ochi de cer

Cum vântul șuieră prin păpădie 

Ca noi nu  mai exista nici nu sper 

Iubirea nu se poate scrie .

E ultima eclipsă a inimii 

Iar timpul le va fi antidot 

Și-n ultima suflare-a vieții 

Ne vom trezi la ultimul sunet 

De clopot . .

Intr-o poveste noua . 

𝑶𝒅𝒂𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒄𝒆𝒓

𝑳â𝒏𝒈ă 𝒐𝒅𝒂𝒊𝒂 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒄𝒆𝒓 𝑫𝒐𝒓𝒎 𝒂𝒎𝒆ț𝒊𝒕ă 𝒅𝒆 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆 Ș𝒊-𝒖𝒏 𝒄𝒍𝒐𝒑𝒐𝒕𝒆 𝒔𝒖𝒂𝒗 𝒅𝒆 𝒂𝒆𝒓 𝑺𝒆-𝒂ș𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆 -𝒏 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒖𝒍 𝒔𝒕𝒊𝒏𝒈𝒉𝒆𝒓 .

𝑻𝒆-𝒂ș𝒕𝒆𝒑𝒕 𝒄𝒖 𝒖𝒏 𝒃𝒖𝒄𝒉𝒆𝒕 𝒅𝒆 𝒍𝒂𝒄𝒓𝒊𝒎𝒊 𝑷𝒆-𝒂𝒓𝒊𝒑𝒊 𝒅𝒆 𝒄â𝒏𝒕,𝒔ă-ț𝒊 𝒛𝒊𝒄 𝒄â𝒕 𝒎𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒐𝒓 𝑷𝒓𝒖𝒏𝒄𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒎𝒊𝒏𝒆, 𝒔𝒇âș𝒊𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒑𝒂𝒕𝒊𝒎𝒊 𝑪𝒆 𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒔𝒄𝒖𝒕 𝒂𝒄𝒖𝒎 𝑪â𝒏𝒅 𝒏𝒖 𝒊-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒖ș𝒐𝒓 .

𝑴𝒊 -𝒂𝒎 𝒇𝒓â𝒏𝒕 𝒂𝒃𝒊𝒔𝒖𝒍 𝒊𝒏 𝒇𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒊 𝑫𝒂𝒓 𝑳𝒆-𝒂𝒊 𝒍𝒊𝒑𝒊𝒕 𝒄𝒖 𝒎𝒊𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝒔𝒐𝒂𝒓𝒆 𝑨𝒃𝒔𝒆𝒏ț𝒂 𝒕𝒂 𝒎-𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒋𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒊 𝑫𝒆ș𝒊 Îț𝒊 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒑𝒆-𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒑ă𝒎â𝒏𝒕 𝒅𝒆-𝒂 𝒑𝒖𝒓𝒖𝒓𝒊 𝑰𝒎𝒑𝒆𝒕𝒖𝒐𝒂𝒔𝒂 𝒕𝒂 𝒎𝒊𝒓𝒆𝒂𝒔𝒎ă 𝒅𝒆 𝒄𝒂𝒏𝒅𝒐𝒂𝒓𝒆 Ș𝒊-𝒏 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 î𝒏𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒓𝒊 .

Tată Ceresc

Tată ceresc ,

Cât de mirific este numele Tău ,

Și ce frumos esti in creație 

Acum , aici și acolo .

Îți multumesc pentru aceasta 

Imensitate de lumina și iubire .

Ce Rătăciți sunt cei ce nu vor afla niciodată 

Ca Tu esti cea mai pura definiție 

A  cuvântului “fericire “. 

Fericiți de cei ce trăiesc prin Tine

Și nu doar prin numele Tău

Tu, tatăl meu ,

Îmbălsămeaza-ma cu cel mai mare adevăr

-iubirea- textura universului . 

Îmbălsămeaza-ma cu pace 

Și încolțește-n mine 

Cele mai rari semințe

Brumate, 

Cu-aromă de afine .  

                        

          

Planteaza și un strop de bunătate ,

Că inima îmi e nebuna tare , 

Și vrea sa-i fac  dreptate . 

Ce strâmba -i viața asta fără tine , Tată,

Cuvinte-s mii și toate-s baliverne 

Ce fac cu toată lumea asta fadă ?

Ce fac cu toate vorbele  inexistente ,

Și cu veninul ăsta , Tată?  

Ce blând îți este chipul Tău

Feeric . 

Nu pot decât să te iubesc 

Că m-ai creat asemeni ție,

Țesută din lumina ta, 

Să nu ma tem de întuneric .

Să nu ma tem sa fiu oriunde-as fi 

Să pot privi spre cer fiind și oarbă

Trăind  prin tine ,Doamne ,

Să pot simți și briza mării

Și-n lunile de toamnă. 

O îmbrățișare de apus

Cunosc doar cântecul frunzelor 

Și ferestrele cerului ce cântec cântă. 

Pe tine nu te-am cunoscut ,

Nici tu pe mine 

Povestea ochilor mei îmi aparține  

Mie și stelelor . 

                                                  

Nu m-am schimbat deloc 

Simfonia obrajilor încurajați de lacrimi 

E aceeași ,

doar m-am pierdut pe mine 

Și gustul amar al regretului .

La început 

In esența iubirii abia înmugurite 

M-ai transformat într-o vânătaie 

De-abia puteam admite 

Că la sfârșit rămâne cicatricea 

O vezi , și nu o uiți 

Nici pana la sfârșitului lumii 

Și înc-o oră. 

Când o sa te simți singur vreodată 

Și inima-ți va fi flămandă 

Să-ți fie foame de iubire 

De lumina și de viața .

Dragostea nu-ți bagă mâna-n buzunare 

Ea îți oferă universul .

Dragostea e totul 

Și totu-i dragoste . 

Viața îți va frânge inima 

Vei învăța sa mergi fără picioare 

Tu fii și piatra , fii și smoală,

Căci toți vrem raiul la genunchi 

Dar nimenea nu vrea sa moară. 

Tot ce-i adevărat e pentru totdeauna 

Tu ai plecat , eu m-am ascuns 

Mi-a mai rămas in păr vântul de toamnă

Și o îmbrățișare de apus . 

In afara Pământului

Îl găsisem pe “întotdeauna “
In cel mai dintâi sărut .
Între cer și pământ
Aveam echilibru
Acum alerg in afara lui .


M-am dezlegat de iubirea ta
N-am vrut sa ma transform in înger
Cât încă eram in viața . 
Acum stam față-n fața
Sunt într-un pas cu tine
În spații diferite .
Ochii mei ne privesc dincolo de ei
Mi-am ieșit din corp și piele .


As fi țipat de fericire
Dacă mi-ai fi hrănit sufletul cu diamante
Dar tu mi-ai îmbrăcat mâinile cu ele .

Dincolo de perdeaua durerii
Dincolo de perdeaua ponderabila a tolerantei
Apusul e gratis
Iar răsăritu-i doar un zâmbet
Nu ma mai satur sa râd
Sa mor și sa învii
In diferite culori și forme ,
Dar dacă as avea viața de la început
Te-aș fi găsit mai devreme
Pentru un infinit
Pentru atât de mult
As fi avut nevoie  de tine .


Ți-am scris un colind de dragoste
Iar Dumnezeu ți-l va cânta
Mereu
Doar Pentru tine
De la infinit  până la început .

Iasomie in Flacari

Te-am lăsat într-un vers 
Senin și verde 
Acru și dulce 
Sunt ceea ce-mi aduc aminte . 

N-am sa te mai pot citi vreodată 
Am uitat alfabetul 
Microuniversului tău .

Mi-ai zdrobit plămânii 
Cum se zdrobesc strugurii 
Ai făcut cel mai bun vin din mine  
Dar nu il vei gusta niciodată . 
Respir cu ochii 
Iar când ii închid 
Mor de fiecare data 
Pentru o secunda 
De treizeci de ori într-un minut ,
Iar in cealaltă învii .
E tangoul durerii . 
Dansam cel mai bine in doi . 

N-am știut sa ma apar de tine 
N-am știut sa te iubesc mai puțin 
Te-am iubit cu toate iubirile din lume 
La un loc 
Tu mi-ai dat foc 
Doar ploile marțiene 
Ma vor putea stinge .
M-ai rănit atât de tare 
Încât mi s-au divizat toate celulele 
Acum sunt peste tot 
Și totodata nicaieri . 

Am fost o iasomie intr-o grădina straina 
Îți plăceau brusturii,
Erau mulți și m-am pierdut in mulțime . 
Acum când toți sunt la fel
Nu îți va fi greu sa alegi . 

Vocea ta nu-mi mai curge pe buze 
Dar mi-e dor de partiturile inimii tale 
Când m-am trezit la pieptul tău
Pentru ultima oară .
Esti atât de ieri și de mâine 
Încât azi nu pot trai fără tine . 

Distruge-ma de tot 
Sau vino lângă mine .