Ploile de mentă

Iubesc cu disperare nopțile și ploile reci în care tu nu ești lângă mine 
în care nu-ți pot sorbi mirosul tău ud de ploaie 
iubesc nopțile cu lună în care ești lângă mine ținându-mă imaginar de coapsele-mi
moi și fragile 
intrând în centrul ființe mele doar prin atingerea sânului meu naiv de pofticios
cu degetul tău apăsând puternic și amețitor 
așa cum intră ploaia în pământul setos de furtună
iubesc cu disperare nopțile în care ploaia îmi mângâie 
părul mătăsos de culoarea mierii 
prin care tu pășești cu privirea imunizându-mi ultima dorință 
ultimul extaz al pasiunii intime acute
iubesc nopțile cu ploi cu aromă de mentă
în care ceaiul meu de mentă ești chiar tu 
iubesc sa știu că tu ești ploaia mea atunci când nu plouă
că ești luna atunci când culoarea dimineții mi se așează atent și subtil sub gene
iubesc combinația de ploaie cu tine în pătratul rotund al inimii mele prea tinere
iubesc să știu că nu am nici inimă din cauza tinereții încă imature să perceapă
diferența dureroasă dintre hotarul tău și al ploii pe care o pricep doar eu
iubesc să te știu în mine acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată
doar noaptea cu voluptatea ei imens colorată în negru ca și ochii tăi.
iubesc ploaia care ne învelește în nopțile fierbinți de vară
care ne lasă pielea udă de iubire,multă iubire 
iubesc iubirea și ploile care ne scaldă în ea și ploile care plâng împreună cu noi 
pentru ea 
și ploile care ard jalnic când se prăbușesc peste iubirea noastră
sfâșietor de infantilă
ca ploile care izbesc fatal de bolnăvicios asfaltul lunii de august 
ploile care sunt atât de departe și atât de aproape de noi 
iubesc ploile în care ești tu ,cum își iubesc fumătorii țigările 
tu ești țigara mea ,care se topește îndată ce ia contact cu buzele mele desăvârșite
tu,țigara mea dulce cu cea mai puternică concentrație de mentă,mentă pură!
. . ploile cu țigară ,cu lună ,în care tu ești elementul chimic crucial 
în cea mai frumoasă alură poetică nocturnă
iubesc.