O îmbrățișare de apus

Cunosc doar cântecul frunzelor 

Și ferestrele cerului ce cântec cântă. 

Pe tine nu te-am cunoscut ,

Nici tu pe mine 

Povestea ochilor mei îmi aparține  

Mie și stelelor . 

                                                  

Nu m-am schimbat deloc 

Simfonia obrajilor încurajați de lacrimi 

E aceeași ,

doar m-am pierdut pe mine 

Și gustul amar al regretului .

La început 

In esența iubirii abia înmugurite 

M-ai transformat într-o vânătaie 

De-abia puteam admite 

Că la sfârșit rămâne cicatricea 

O vezi , și nu o uiți 

Nici pana la sfârșitului lumii 

Și înc-o oră. 

Când o sa te simți singur vreodată 

Și inima-ți va fi flămandă 

Să-ți fie foame de iubire 

De lumina și de viața .

Dragostea nu-ți bagă mâna-n buzunare 

Ea îți oferă universul .

Dragostea e totul 

Și totu-i dragoste . 

Viața îți va frânge inima 

Vei învăța sa mergi fără picioare 

Tu fii și piatra , fii și smoală,

Căci toți vrem raiul la genunchi 

Dar nimenea nu vrea sa moară. 

Tot ce-i adevărat e pentru totdeauna 

Tu ai plecat , eu m-am ascuns 

Mi-a mai rămas in păr vântul de toamnă

Și o îmbrățișare de apus .