Același răsarit de lună

Tu ,
îmi creai zâmbete cu cretă de zahăr
îmi sărutai gura pe nisipul mediteranean 
mă alintai cu literele din abecedar 
mai știi cât de copii eram ?
Tu, 
erai grădina mea de jucării 
și cerul florilor de mai 
și cosmosul de bucurii 
acum în vise plâng să stai
mai stai,copile
dă-mi amintirile . 
Brațele-mi sunt lacome ,nebune 
de dorul mâinilor tale 
mi-am rătăcit pașii prin lume 
cum romanița-și pierde din petale
când e furtună.
Cum ne iubeam 
nu mai iubim 
și cum fugeam
nu mai fugim.
Uităm de noi 
dar povestea noastră a rămas undeva în trecut 
și cât de mult m-ar fi durut 
sunt fericită c-am trăit-o amândoi.
Si unde ești acum ,tu, oare ?
știu  că ne leagă  un pămînt 
același răsarit de lună ,
același răsărit de soare.